...nu am crezut niciodata ca am sa studiez filosofia si mai ales ca am sa ajung sa o consider o vocatie.
In scoala generala imi doream sa devin OM ,asta era meseria pe care o mentionam cand se vorbea despre ce o sa fac cand am sa fiu mare.Bine ca mai vroiam la un moment dat sa fiu doctorita sau sociolog.
In liceu am ramas constanta,doar ca incepusem sa visez sa lucrez la radio sau la teatru.
In clasa a XII-a ,stiam ca vreau sa fiu redactor la Radio Oltenia Craiova,dar sa nu imi alterez sub nici o forma fondul sufletesc si imaginea de OM la care tin foarte mult.
In anul terminal, profesorii mei imi tot propuneau sa urmez litere,istorie,jurnalism,teatru sau regie, Dumnezeu a vrut sa fie filosofie...Dar nu imi pare rau ca am facut o astfel de facultate...
Cand sa-mi dau licenta am avut ocazia sa ma intalnesc cu fosta profesoara de filosofie din liceu ,m-a intebat ce facultate termin.Cand a auzit raspunsul a zambit si a zis :''Nu oricine face filosofie sau nu e pentru ea.Tu ......." .
Acum fac un master univesitar in filosofie contemporana,dar imi doresc sa fac si unul fie in jurnalism,comunicare sau psihologie,fie toate trei.Ori ...poate Dumnezeu are alte planuri pentru mine...Doamne ajuta !
Imi place filosofia,dar nu teoria.
Imi place filosofia mea si fiecare dintre noi are o filosofie a sa,dar studiul filosofiei m-a facut sa cred ca ''nebuni'' ca mine mai sunt ,au fost si vor mai iesi...
Dar sa fim nebuni ''frumosi'',copii cu suflet mare si idei...
Am descoperit ca sunt mai bogata asa si mai fericita.
Ca pot sa pun intebari la orice varsta si ca nu este nevoie sa obtin un raspuns ori o solutie.Important este sa gandesc la ceva,sa ma intereb si sa incerc sa gasesc ceva la capatul acestei ''intamplari''...
...pentu mine filosofia a fost o intamplare?!
Daca ''Da'',a fost una fericita...!!!
Comentarii