In ochi cu trupuri de apa ..intr-un târziu în care timpul era mărit La dimensiunile dumnezeirii, Pământul vorbea la un telefon mobil De care atârnă un fir roșu, Era foarte lung.Ca un drum ce urca spre nesfârșit. Acum,când cerul toamnei aluneca-n palma, Când freamătă sângele in măruntaiele humei, Pământului i se vede in vene firul roșu...! ...Dinspre vie căruță cu struguri coboară spre sat. Dar pentru ca un sac este rupt la un colt, mustul ca un fir roșu curge in pământ. -De ce?Pentru ca este rupt...?! Nu,nu înțeleg! Cred ca ar fi trebuit sa ma nasc filozof -Dumnezeu a zis ca vinul este sângele lui Iisus; il bem si suntem mai puternici. -De ce nu l-ar bea si pământul ca sa reziste la frig?!intervine un moșneag. Am ascultat mirata.Apoi am privit dintr-o oglinda Sa ma cunosc după o astfel de pilda; Si am văzut înțelepciunea Dansând in ochi-mi cu trupuri de apa.
Postări populare de pe acest blog
13 ani fara Sebastian Domozina
Sebastian Domozina:"Profesia de ziarist cu care am cochetat in adolescenta,m-a facut pe viata sclavul ei." Sebastian Domozina a facut din rostirea la microfon un areal afectiv unic in istoria radio-ului oltenesc.Mesajul transmis pe unde avea dimensiunea unei imagini radiofonice.Vocea sa avea calitati expresive,reveberante,profunde,iar discursul din fata microfonului spunea ceva ascultatorilor.Virgil Mocanu ,Radio Constanta,declara:"O voce capabila sa mangaie,sa alinte,sa exalte,sa dojeneasca persuasiv,sa se moduleze in toate registrele,sa atinga parametrii de performanta a oralitatii,sa redea expresiv,cu tonalitatile cele mai adecvate,textul unei reletari,al unui comentariu,sa se rasuceasca cutezator in vartejul unei intrebari,sa rasune pilduitor pe varfurile unor exclamatii,sa rosteasca cele mai potrivite cuvinte,sintagme,enunturi,in virtutea rigorilor impuse de limbajul radiofonic." Sebastian Domozina este o eternitate zidita in metafora,in acel "cuibar...
Comentarii