Postări

Scara în vis ghinionul de a iubi l-am cunoscut într-o toamnă .în aer păsări fumegau pe nari parfum atunci am întrebat cine sunt eu; parcă un suflet de departe mă cioplea , îmi decora interiorul cu iluzii amare, Ma inalta spre cer acolo unde se întâlnesc aștrii. credeam că urc o scară în vis. simțeam că sunt un corp de fildeș pe care îl cioplea o pasăre cu cioclul...!
In ochi cu trupuri de apa ..intr-un târziu în care timpul era mărit La dimensiunile dumnezeirii, Pământul vorbea la un telefon mobil De care atârnă un fir roșu, Era foarte lung.Ca un drum ce urca spre nesfârșit. Acum,când cerul toamnei aluneca-n palma, Când freamătă sângele in măruntaiele humei, Pământului i se vede in vene firul roșu...! ...Dinspre vie căruță cu struguri coboară spre sat. Dar pentru ca un sac este rupt la un colt, mustul ca un fir roșu curge in pământ. -De ce?Pentru ca este rupt...?! Nu,nu înțeleg! Cred ca ar fi trebuit sa ma nasc filozof -Dumnezeu a zis ca vinul este sângele lui Iisus; il bem si suntem mai puternici. -De ce nu l-ar bea si pământul ca sa reziste la frig?!intervine un moșneag. Am ascultat mirata.Apoi am privit dintr-o oglinda Sa ma cunosc după o astfel de pilda; Si am văzut înțelepciunea Dansând in ochi-mi cu trupuri de apa.

....................Pe drumul crucii de alina costea

Imagine
Pe drumul crucii Iubeste-ma cum a iubit Iisus Biserica! Eu sunt femeia ta. Acest lut cu suflet supus lui Dumnezeu si tie barbatului meu- Fericirea laica ingaduita ca un inteles in fiinta absurdului. Iubirea noastra a cladit in inima mea dorinta de a fi un singur trup Tu si eu, Iisus Hristos si Biserica, Painea si vinul, Taranul si pamantul. Un singur trup binecuvantat de Dumnezeu Pe drumul crucii. Tu esti madularul indispensabil din mine, Eu candela arzanda in sufletul tau. Un singur trup imperechiat in profunzimea unei daruiri rotunde, In lumina Cuvantului recuperat din neant Barbatul meu calcand in secunda sfintita si rostita de dragoste Ca un juramant ascuns in copaci Si flori desculte pe pamantul Golgotei.

13 ani fara Sebastian Domozina

Imagine
Sebastian Domozina:"Profesia de ziarist cu care am cochetat in adolescenta,m-a facut pe viata sclavul ei." Sebastian Domozina a facut din rostirea la microfon un areal afectiv unic in istoria radio-ului oltenesc.Mesajul transmis pe unde avea dimensiunea unei imagini radiofonice.Vocea sa avea calitati expresive,reveberante,profunde,iar discursul din fata microfonului spunea ceva ascultatorilor.Virgil Mocanu ,Radio Constanta,declara:"O voce capabila sa mangaie,sa alinte,sa exalte,sa dojeneasca persuasiv,sa se moduleze in toate registrele,sa atinga parametrii de performanta a oralitatii,sa redea expresiv,cu tonalitatile cele mai adecvate,textul unei reletari,al unui comentariu,sa se rasuceasca cutezator in vartejul unei intrebari,sa rasune pilduitor pe varfurile unor exclamatii,sa rosteasca cele mai potrivite cuvinte,sintagme,enunturi,in virtutea rigorilor impuse de limbajul radiofonic." Sebastian Domozina este o eternitate zidita in metafora,in acel "cuibar

poezii scrise de alina costea

Imagine
Nepatata iubire Te astept,ingerul meu, Sa ma convertesti la adevar si iubire, Sa ma destrami din pacat Si sa ma creezi intr-o noua fire. Fa-ma femeia de care sa te indragostesti ca un adolescent Si pe care sa o iubesti ca un artist, Ca un Dumnezeu, Ca un copil, Ca un sot, Ca un tata… Cand mai parasit, Dupa ce amandoi am pacatuit, Doar lacrima a mai avut puterea de a ma ajuta sa merg mai departe; In lacrima ca-ntr-o oglinda l-am vazut pe Dumnezeu. M-am spovedit crezand in nepatata iubire care ne poate salva. Postul si rugaciunea Ca niste lumanari arzand in biserica din mine m-au schimbat… Esti tot ce laic ma surprinde mi-e dor de tine barbatul cu ochi mici de copil, de buzele tale din faguri de miere. cand te sarut parca sorb o dulce inviere, un pardis cu cele mai frumoase flori si miresme, o candela cu mir. Tu esti barbatul care atunci cand ma imbratisezi Parca plamadeste in mine un rai din emotii pure si smerite, Un tremur cald in inima Ca o binecuvantare divina. Esti ,tu,inceputul
Imagine
In primavara lui 2007 ,Dan Puric a sustinut la Craiova o conferinta la invitatia ASCOR Craiova(Asociatia studentilor crestin ortodocsi romani, filiala Craiova).Atunci am facut un interviu cu Dan Puric.Mai jos voi publica cateva fragmente din el. A marturisi despre Dumnezeu este un act de igiena.Atata tot...! Alina Costea: Vorbiti,va rog,despre copilul Dan Puric si credinta in Dumnezeu... Dan Puric: Am vorbit despre copilarie tot timpul .Asta sunt eu.Se pare ca n-am evoluat.In clipa in care evoluezi intr-un fel anume spre o maturitate in care il pierzi pe Dumnezeu esti terminat.Eu pastrez copilul din mine.Sunt legat de copilarie.Copilaria mea este la tara in judetul Buzau.Unde culmea,pe langa blocurile care se construiau acolo,Dumnezeu imi vorbea prin munti,prin rauri,prin copaci ca El exista,ca este alta dimensiune.Gandeste tu un copil care creste in plin socialism si care uitandu-se la un prun sau la o capra care behaia pe acolo,isi dadea seama de dimensiunea care nu era confiscata
Imagine
Destinul nostru e Hristos... ...s-a nascut intr-o familie in care ateismul era la el acasa,tatal-profesor de filosofie -era ateu,Savatie a facut studii de filosofie ,dar a renuntat si a urmat calea Domnului.Este filosofia in contradictie cu religia crestina?De ce nu pot ele merge impreuna?...sau pot...?! ....................................... http://savatie.wordpress.com: "SAVATIE (ŞTEFAN BAŞTOVOI) - ieromonah, poet, prozator, publicist şi editor. Studii de pictură, FILOSOFIE şi teologie. Membru al Uniunii Scriitorilor şi al Uniunii Jurnaliştilor din Republica Moldova. Este deţinătorul Premiului pentru Poezie al Uniunii Scriitorilor din Moldova, pentru volumul Elefantul promis (1996) - pentru acelaşi volum a mai obţinut Premiul Salonului Naţional de Carte de la Iaşi şi Premiul pentru debut al Fundaţiei Soros. În 2007 a obţinut Premiul Uniunii Scriitorilor din Moldova pentru Eseu pentru volumul Ortodoxia pentru postmodernişti (Cathisma, 2007). În 2008 două volume, romanul Nebunul