alinacosteaghera

Scara în vis ghinionul de a iubi l-am cunoscut într-o toamnă .în aer păsări fumegau pe nari parfum atunci am întrebat cine sunt eu; parcă un suflet de departe mă cioplea , îmi decora interiorul cu iluzii amare, Ma inalta spre cer acolo unde se întâlnesc aștrii. credeam că urc o scară în vis. simțeam că sunt un corp de fildeș pe care îl cioplea o pasăre cu cioclul...!

In ochi cu trupuri de apa ..intr-un târziu în care timpul era mărit La dimensiunile dumnezeirii, Pământul vorbea la un telefon mobil De care atârnă un fir roșu, Era foarte lung.Ca un drum ce urca spre nesfârșit. Acum,când cerul toamnei aluneca-n palma, Când freamătă sângele in măruntaiele humei, Pământului i se vede in vene firul roșu...! ...Dinspre vie căruță cu struguri coboară spre sat. Dar pentru ca un sac este rupt la un colt, mustul ca un fir roșu curge in pământ. -De ce?Pentru ca este rupt...?! Nu,nu înțeleg! Cred ca ar fi trebuit sa ma nasc filozof -Dumnezeu a zis ca vinul este sângele lui Iisus; il bem si suntem mai puternici. -De ce nu l-ar bea si pământul ca sa reziste la frig?!intervine un moșneag. Am ascultat mirata.Apoi am privit dintr-o oglinda Sa ma cunosc după o astfel de pilda; Si am văzut înțelepciunea Dansând in ochi-mi cu trupuri de apa.